Poiana Stampei

 

     Aflată la hotarul dintre Moldova şi Ardeal, comuna Poiana Stampei este amintită documentar înca din anul 1593, de pe vremea domniei lui Aron Vodă.

     Comuna Poiana Stampei este situată în partea de sud-vest a judeţului Suceava, în Bazinul Dornelor, în lungul Drumului Naţional 17, Vatra-Dornei – Bistriţa, artera de trafic naţional şi european. Satele comunei s-au dezvoltat în lungul râului Dorna, care colectează spre vărsare toate apele ce curg în această zonă.

     Suprafeţe mari de pădure, de fâneţe şi păşuni le-au oferit locuitorilor posibilitatea de a se ocupa de creşterea animalelor şi valorificarea produselor animaliere şi ale pădurii (lemn, fructe de pădure, ciuperci).

     Având în vedere că amplasarea comunei Poiana Stampei este într-o zonă înconjurată la vest de Munţii Bârgăului, la nord de Depresiunea Dornelor, la est de Munţii Bistriţei, relieful este ondulat, având culmi în partea de aval, iar în partea superioară a pârâielor, de culmi proeminente şi văi înguste. Altitudinea medie a zonei este de 800 m., cu vârful Pietrosu de peste 2000 m. şi Tămău – 1800 m. Masivele importante sunt: la est Munţii Bistriţei şi la sud Munţii Călimani.

     Reţeaua hidrografică este bine dezvoltată, râul Dorna colectând spre vărsare apele pârâielor: Dornişoara, Roşia, Teşniţa şi Dârmoxa.

     Clima acestei zone se caracterizeaza printr-un anotimp răcoros începând din toamnă, continuând cu iernile friguroase şi lungi ce se prelungesc până în lunile martie-aprilie, iar cele mai ridicate temperaturi ating uneori +25˚C, în lunile iulie-august. Precipitaţiile sunt bogate, cele mai mari cantităţi căzând în timpul verii şi toamnei. Vântul dominant este din direcţia nord-vest şi nord-est.

     Din punct de vedere geologic în zonă predomină şisturile cristaline la suprafaţa cărora se află un strat argilos impermeabil. Acest fenomen a contribuit la apariţia straturilor de turbă, care acoperă o mare parte a localităţii Poiana Stampei.

     Solurile sunt de tip brun şi brun-gălbui de pădure, soluri cu diferite grade de turbificare, proprii vegetaţiei.

     În vegetaţia arborescentă predomină pădurile de răşinoase pure, celelalte specii (fag, paltin, ulm, plop, mesteacăn) fiind mai puţin reprezentate. Agricultura nu găseşte condiţii prielnice de dezvoltare decât pentru cultura plantelor de nutreţ (fâneţe şi păşuni) şi, în mică măsură, cultura cartofului. La 900 m. altitudine se întâlnesc întinse suprafeţe de turbă care prezintă o vegetaţie caracteristică, cum ar fi: mesteacăn pitic, răchită, muşchi, alge roşii şi pin.

     Fauna este localizată în Munţii Călimani şi este reprezentată de cocoşul de mesteacăn, cocoşul de munte, ursul brun, râsul, lupul, jderul, vulpea, mistreţul, cerbul carpatin, veveriţa etc.

     În ordinea importanţei resurselor naturale sunt: pădurea, turba, piatra de construcţii, păşuni şi fâneţe.

     Datorită poziţiei geografice şi a frumuseţii peisajului, comuna Poiana Stampei se află printre atracţiile turistice din zona Bucovinei şi prin faptul că Rezervaţia Naturală “Tinovul Mare”, unică în ţară, se află în proprietatea acestei localităţi. De asemenea, noul “Muzeu al satului”, amplasat în centrul comunei, va oferi vizitatorilor o imagine despre frumuseţea portului popular, tradiţii şi obiceiuri din trecut păstrate până astăzi.

     Pe teritoriul localităţii, cele patru pensiuni turistice oferă servicii de cazare şi masă cu specific local.

     În cadrul Primăriei Poiana Stampei funcţionează din martie 2001 ansamblul folcloric Poieniţa al Căminului Cultural. Membrii ansamblului, sub conducerea dir. Chiforescu Petrică, îşi propun ca activitate de viitor diversificarea repertoriului continuarea procesului de iniţiere a noi tineri în activitatea artistica ce vor asigura continuitatea şi viguarea viitoarelor spectacole. Preocuparea primăriei s-a materializat prin creşterea calităţii spectacolelor prezentate în fiecare an cu prilejul “Serbărilor Câmpeneşti”. Din anul 2000 primăria organizează în fiecare an Balul Gospodarilor şi Balul Pomului de Iarna cu masă festivă şi spectacol folcloric.